| 1.
|
ÎNCÂNT'ARE, ( 2) încântări, s.f. 1. Starea celui încântat; sentiment de bucurie, de mulţumire, de entuziasm, de satisfacţie; farmec, vrajă. 2. (Concr.) Aspect, fapt, lucru care produce o vie plăcere. - V. încânta. Sursă
: DEX'98
( 16483)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNCÂNT'ARE s. 1. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, răpire, seducere, seducţie, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 2. v. desfătare. 3. v. farmec. Sursă
: Sinonime
( 189101)
- siveco |
| |
| 3.
|
încânt'are s. f., g.-d. art. încântării; (lucruri, fapte) pl. încântări
Sursă
: DOR
(255235)
- siveco |
| |
| 4.
|
ÎNCÂNT//'ARE ~ări f. 1) v. A ÎNCÂNTA. 2) Lucru sau faptă care încântă. /v. a încânta
Sursă
: NODEX
(339852)
- siveco |
| |
|
|